Seara in care Sinead O’Connor urma sa concerteze la Bucuresti nu parea a fi tocmai promitatoare din punct de vedere meteorologic. Nori amenintatori acoperisera cerul Capitalei si din cand in cand stropi mari de ploaie faceau cunostinta cu asfaltul.

Pe la 20.20 alergam prin parcul Carol ca sa nu ratez inceputul concertului. Si dupa ce ca nici afara nu era prea frumos, nici spectatorii nu pareau sa se imbulzeasca la concert. In schimb erau prezenti la datorie nelipsitii bisnitari de bilete, aceiasi 10-15 insi pe care ii vezi pe la mai toate concertele din Bucuresti.

In incinta Arenelor lumea deja incepuse sa-si ocupe locurile, fie in tribune, fie pe cele cateva randuri de scaune de plastic aranjate de organizatori in fata scenei.

Desculta pe scena de la Arenele Romane

Aparitia lui Sinead a fost un soc pentru mine. Fizic, in afara tunsorii deja celebre pe care cantareata o tot afiseaza din anii ’90, nu a mai ramas nimic. Anii au trecut peste cantareata irlandeza lasand urme serioase. Am vazut o Sinead O’Connor necosmetizata, cu forme binisor rotunjite (sa nu uitam ca trecut prin 3 nasteri, nu?), imbracata simplu, in blugi de casa, purtand un tricou colorat si cantand in picioarele goale.

Nimic spectaculos pe scena: un fundal negru si cateva reflectoare care ieseau in evidenta doar atunci cand era nevoie. Fara percutie si acompaniata doar de chitare si din cand in cand de orga si flaut, Sinead O’Connor a impartasit celor 1500 de spectatori o parte din creatia sa. “I Am Stretched On Your Grave", "You Made Me A Thief Of Your Heart", "The Lamb's Book of Life", "Three Babies", "Dark Am I Yet Lovely", "Black Boys On Mopeds", "Doesn't Belong to Me" sunt cateva din melodiile in care Sinead O’Connor s-a jucat cu vocea, o voce cu care ar fi putut sa sustina lejer doar un concert acapella.

Spre deosebire de alte show-uri, la Sinead O’Connor am observat ca amplificarea sunetului era data la jumatate. O auzeam pe Sinead ca prin vis. Pentru o clipa am inchis ochii si am avut impresia ca este chiar in sufrageria mea, tot in picioarele goale, cu o chitara in mana si cantand parca numai pentru mine.

Am incercat sa intru in pielea fanului inalt si ras in cap care traia, soptea, recita, canta fiecare cantec al idolului sau. Imi inchipui ce a fost in sufletul sau cand doi dintre oamenii care asigurau culoarul liber din fata scenei i-au spus ca nu are voie sa se apropie de gard.

Sinead a legat norii

Arenele au luat foc cand Sinead a inceput sa cante “Nothing Compares 2U”, fara indoiala cel mai mare succes al sau si poate una dintre cele mai difuzate melodii in anii ’90. M-am alaturat si eu cantand refrenul alaturi de corul de oameni de langa mine, acelasi cor care i-a cerut cu insistenta un bis la capatul “timpului regulamentar de joc”. Bisul s-a lasat asteptat. Doar dupa cateva minute de aplauze si scandari, Sinead si-a adus din nou instrumentistii pe scena si a mai oferit inca 10 minute de magie. Da, am zis bine magie pentru ca altfel nu pot explica cum de nu a plouat deloc in timpul recitalului “cantaretei chele”.

Sinead O’Connor a demonstrat ca poti sa cuceresti publicul in cel mai simplu mod: live, fara efecte speciale, fara lumini, proiectii multimedia si alte artificii tehnice. Inchei citand un fan infocat al lui Sinead, care mi-a marturisit la finalul concertului: “Acum pot sa mor linistit. Mi-am vazut idolul in carne si oase”.

Galerie foto Sinead O' Connor la Bucuresti