„Stand-up Comedy”

In piesa ce o urmeaza pe „Get On Your Boots”, Bono cocheteaza cu influentele hip-hop in timp ce Edge ne face o demonstratie instrumentala imprumutata de la celebrul Jimmy Page. Mesajul transmis de Bono pe acest track este unul educativ, acesta incercand sa transmita celorlalti cat si lui ca nu trebuie sa-ti faci dusman din propria persoana: „my ego is not my enemy”.

„FEZ – Being Born”

In piesa „FEZ- Being Born” se intrevede cel mai bine spiritul eclectic ce caracterizeaza acest album. Formata ca o calatorie initiatica, trupa ne poarta in „FEZ – Being Born” pe ritmuri cand alerte, cand molcome pe taramuri unde reinventarea, comunicarea, spiritul global si conexiunile culturale fac jocul. Construita sub forma unui mix de melodii, „FEZ - Being Born” creaza o punte de legatura intre vechiul si actualul U2, purtat din Europa in Africa, din Franta pana in Maroc, unde, in viziunea trupei, se unesc drumurile spirituale.

„White as Snow”

In „White as Snow” se schimba un pic registrul, spiritul liber si rebel din „FEZ – Being Born” se domoleste parca pentru a asculta cum se cuvine pilda transmisa de un soldat de razboi ucis intr-o explozie. Este una dintre cele mai triste piese de pe acest album si una dintre preferatele mele, plina de incarcatura emotionala si de nostalgie.

„Breathe”

Piesa ce urmeaza baladei „White as Snow”, ii permite lui Larry Mullen sa ocupe locul central, printr-un solo trepidant de tobe, in timp ce The Edge, prin riff-urile de chitara, mentine acelasi sound ce a consacrat trupa U2.

„Cedars of Lebanon”

Albumul se inchide intr-o nota inspirata prin balada de atmosfera „Cedars of Lebanon”. Construita sub forma unui jurnal al unui corespondent de razboi - tema asupra careia Bono tot simte nevoia sa revina - melodia ne da posibilitatea unui final deschis, meditativ. No Line on the Horizon transmite ideea unei ferestre deschise catre lume, de la pervazul careia poti studia linstit stereotipurile pe care aceasta le creeaza.

Inchei aici, adaugand ca No Line on the Horizon este, dupa parerea mea, cea mai buna creatie U2 de la „Achtung Baby” incoace. Surprinzand mai multe stiluri muzicale, de la rock, la punk si alte subgenuri, acest disc ridica atat intrebari filosofice, cat si sociale, interumane si emotionale. Un material discografic complet si complex care cu greu poate fi egalat.