De un timp ma tot intreb daca este posibil sa le spun tuturor oamenilor pe care ii iubesc, exact acest lucru: ca ii iubesc. Si incep sa cred ca este imposibil din cauza ca fiecare va intelege numai o parte din afirmatia mea, de obicei, partea care le convine. Si, din pacate, iubirea are foarte multe nuante si este conditionata de foarte multi factori. Despre aceasta complexitate a iubirii a cantat si Leonard Cohen vineri seara pe stadionul Iolanda Balas din Bucuresti.

In ciuda faptului ca Leonard Cohen a prezentat acelasi spectacol vechi din 2008, domnul cu palarie si cu voce inconfundabila, a cantat cu pasiune absolut fiecare vers. Fiecare piesa care s-a auzit a fost interpretata ca si cum ar fi fost cantata pentru prima si pentru ultima data. Iar acest lucru cred ca a fost simtit din plin de publicul extrem de eterogen. 

Astfel, copii, adolescenti, rockeri, doamne elegante, pensionari, vedete din showbiz, straini s-au leganat in sincron in scaune, in timp ce eu incepusem sa le zic in gand ca ii iubesc tuturor celor carora nu sunt in stare sa le-o spun in fata.

Pe scena, ingenunchiat si cu ochii inchisi ca in transa, Leonard Cohen a cantat timp de trei ore piese precum Dance Me To The End Of Love, The Future, Ain't No Cure For Love, Everybody Knows, In My Secret Life, Waiting for the Miracle, Suzanne, The Gypsy's Wife sau Take This Waltz.

In acest timp, publicul a facut linistite si nu a indraznit decat sa aplaude in momentele in care Leonard Cohen isi scotea palaria ca sa le multumeasca celor prezenti pentru atentia acordata.

"Multumesc mult, prieteni", a spus artistul in numeroase randuri. "Multumesc mult ca m-ati chemat din nou la Bucuresti. Nu stiu cand voi mai putea ajunge, asa ca in seara asta vom da tot ce putem."

Ceea ce au si facut el si toti ceilalti membri ai grupului, instrumentistii Javier Mas, Bob Metzger, Dino Soldo, Rafael Gayol, Neil Larsen, Roscoe Beck si cele trei voci Sharon Robinson, Charley Webb si Hattie Webb care l-au acompaniat pe artistul canadian.

Leonard Cohen a iesit de mai multe ori din scena, de fiecare data dansand vesel, in stilul caracteristic, a venit la bis de doua ori, a tinut un discurs impresionant despre iubire si singuratate si, in general, a parut un batranel impacat cu sine insusi care, de-a lungul timpului, a reusit sa nu isi piarda optimismul.

De altfel, cred ca suntem niste oameni foarte norocosi ca pe pamant exista un batranel de aproximativ 75 de ani care canta despre iubirea vesnica si care inca mai crede in ea.