Imaginati-va cum Craciunul va bate la usa si cu un „ho ho” prietenesc va intampina in prag. Cu o fata blazata, ii aruncati o privire ce l-ar face gelos si pe macelarul care tocmai a taiat porcul de Ignat si cu o miscare perfect calculata ii trantiti usa in nas. De ce ati avea un astfel de comportament fata de batranul Craciun?

Va spun eu. Pentru ca sunteti anesteziat, saturat psihic, debusolat de acest batran temerar care va tot ciocane pe unde apuca inca de prin noiembrie. Cum se intampla acest lucru? Pai, hai sa vedem.  

Sigur vi s-a intamplat sa va duceti la supermarket setat sa va procurati hrana de zi cu zi si v-a izbit puternic in timpan un „Jingle Bells” vesel din difuzoarele strategic amplasate langa dumneavoastra.

Binenteles, cel putin o data pe saptamana va plimbati prin mall-uri si alte magazine asemenea pentru a va mai lua un vesmant menit sa va apere de viforul Craciunului si in cabina de proba va loviti de casetofonul blocat pe „Feliz Navidad”.  

Sa nu mai zic ca posturile de radio din masina dumneavoastra refuza pur si simplu sa schimbe frecventa de pe „We Wish a Merry Christmas ” marca Disney, pe „All Summer Long” a lui Kid Rock si ca posturile TV sunt bombarbadate de reclame specifice sezonului a caror coloana sonora refuza sa va mai iasa din cap. Stim cu totii eternul „Vin Sarbatorile” a insomniacei Coca-Cola sau cantul festiv a campaniei „Tuborg Christmas Brew”.

De ce se intampla toate acestea? Probabil pentru ca cei care s-au hotarat sa ne asasineze psihic cu colinde de tot soiul inca din zilele timpurii ale toamnei, au hotarat „Operatiunea inserat spirit Craciun prin orice mijloc”. Cum se manifesta aceasta in cazul de fata? 

Simplu: printr-o forma machiavelica de hipnoza construita pe poluarea fonica craciunista. Ideea de baza este una: cu cat doza este administrata mai profesionist, cu atat spiritul se inradacineaza mai bine si cand e momentul (adica pe 25 decembrie), iese de la dospit si ii face meandrele constiincios batranului Craciun.

Putem sa oprim oare aceasta invazie de ganduri sonore ametite de zurgalai? Da, poate daca ne decidem sa ne luam talpasita din timp si sa zburam liberi spre teritorii tropicale cu iz de „hulala” sau, sa ne procuram niste dopuri pentru urechi pe care sa le intrebuintam cum se cuvine la intrarea in supermarket, mall, masina, casa si multe alte locatii.

Bineinteles mai exista si varianta sa ne acceptam soarta si implicit si doza fonica aferenta si cu zambetul pe buze sa-l intampinam cum se cuvine pe neobositul Mos. Pana la urma nu cred ca a murit nimeni din cauza unor simple colinde de iarna.