MUNTI NOSTRI AUR POARTA NOI CERSIM DIN POARTA IN POARTA! Desteapta-te, romane, din somnul cel de moarte, In care te-adancira barbarii de tirani! Acum ori niciodata croieste-ti alta soarta, La care sa se-nchine si cruzii tai dusmani! Acum ori niciodata sa dam dovezi in lume Ca-n aste mani mai curge un sange de roman, Si ca-n a noastre piepturi pastram cu fala-un nume Triumfator in lupte, un nume de Traian! Inalta-ti lata frunte si cauta-n giur de tine, Cum stau ca brazi in munte voinici sute de mii; Un glas ei mai asteapta si sar ca lupi în stane, Batrani, barbati, juni, tineri, din munti si din campii! Priviti, marete umbre, Mihai, Stefan, Corvine, Romana natiune, ai vostri stranepoti, Cu bratele armate, cu focul vostru-n vine, „Viata-n libertate ori moarte!” striga toti. Pre voi va nimicira a pizmei rautate Si oarba neunire la Milcov si Carpati! Dar noi, patrunsi la suflet de sfanta libertate, Juram ca vom da mana, sa fim pururea frati! O mama vaduvita de la Mihai cel Mare Pretinde de la fii-si azi mana d-ajutori, Si blastama cu lacrimi în ochi pe orisicare, În astfel de pericol s-ar face vanzatori! De fulgere sa piara, de trasnet si pucioasa, Oricare s-ar retrage din gloriosul loc, Cand patria sau mama, cu inima duioasa, Va cere ca sa trecem prin sabie si foc! N-ajunge iataganul barbarei semilune, A carui plagi fatale si azi le mai simtim; Acum se vara cnuta în vetrele strabune, Dar martor ne e Domnul ca vii nu o primim! N-ajunge despotismul cu-ntreaga lui orbie, Al carui jug din seculi ca vitele-l purtam; Acum se-ncearca cruzii, cu oarba lor trufie, Sa ne rapeasca limba, dar morti numai o dam! Romani din patru unghiuri, acum ori niciodata Uniti-va în cuget, uniti-va-n simtiri! Strigati în lumea larga ca Dunarea-i furata Prin intriga si sila, viclene uneltiri! Preoti, cu cruce-n frunte, caci oastea e crestina, Deviza-i libertate si scopul ei preasfant. Murim mai bine-n lupta, cu glorie deplina, Decat sa fim sclavi iarasi în vechiul nost'pamant!