Miercuri, 1 iulie, a luat startul editia de anul acesta a B'Estfest-ului cu Ziua Zero, care a fost de fapt ziua 1. De ce au ales organizatori sa le numeasca astfel, nu stim, dar sunt sigura ca este exista o explicatie rezonabila.

Dupa ce m-am invartit nitel pe langa complexul Romexpo incercand sa gasesc poarta de la care se ridicau acreditarile, am nimerit in sfarsit accesul B pazit cu strasnicie de cativa agenti de paza cu eternul ton flegmatic pe care-l folosesc ca sa le arate muritorilor ca nu e bine sa se puna cu supereroii lobotomizati in uniforme albastre, caci doar ei pazesc portile.

Cu acreditarea in mana, ma indrept spre scena calauzita de acordurile de worldmusic si reggae ale lui Patrice, semn ca ratasem deja trupa Snails formata din patru moldoveni pusi pe cucerirea peisajului autohton de rock alternativ .

De cum am pasit in complex, au inceput sa cada mici stropi de ploaie care apoi s-au intetit in timp ce eu fugeam de la un cort la altul ca sa vad ce surprize au mai bagat organizatorii. Nu am vazut decat niste palarii trendy, dar cu greu mi-am adunat fata de pe jos cand am constatat ca cea mai ieftina era 100 Ron, un cort unde se faceau tatuaje cu henna asemeni celor pe care le-ati vazut probabil la emisiunile de pe Discovery, Miami Ink sau LA Ink, si un igloo (la propriu) unde te asteaptau cei de la Heineken.

Nu am apucat decat sa mai arunc cateva priviri spre scena, pentru ca furtuna pusese stapanire pe capitala, iar Romexpo nu a fost lipsit de spectacolul de fulgere, tunete si o ploaie torentiala . Pe Patrice l-am ascultat de sub umbrela cu un pahar de bere in mana, incercand sa prind o frantura dintr-unul dintre cele doua ecrane amplasate langa scena.

Natura s-a dezlantuit si haosul s-a raspandit printre miile de fani veniti la B'Estfest, astfel ca in cateva minute toate corturile si umbrelele prestau la capacitate maxima, adapostind cu greu multimea lipsita de umbrele sau pelerine sau saci de gunoi (gauriti prin locurile esentiale). Este evident ca organizatorii nu au avut in vedere si prognoza meteo.

Cantand in ploaie

Din concertul lui Patrice nu am prins prea mult, mai ales dupa ce artistul a fost bruiat si de ploaie. Tot ploaia i-a amanat si pe cei de la White Lies cu aproximativ 45 de min. Trupa britanica de rock alternativ, revelatia anului 2008, a cantat melodii de pe albumul To Lose My Life (“Death", "Nothing to Give" si "Unfinished Business”), incalzind publicul (cei mai curajosi se zbantuiau prin ploaie si sareau prin balti) pentru headliner-ii serii, The Killers.

Dupa White Lies, m-am retras din nou sub umbrela, pentru ca ploaia inca nu se oprise si hainele incepusera sa se ude serios. De sub umbrela tanjeam la o clatita, dar pofta mi s-a taiat cand am vazut balta care ma despartea de standul respectiv, asa ca m-am resemnat si am asteptat cuminte sa apara pe scena cei de la The Killers.

Spre ora 22.00, vocalul Brandon Flowers a tasnit pe scena B'Estfest-ului costumat complet in negru, si, imediat, s-a auzit hit-ul “Human” difuzat la greu pe la mai toate posturile de radio.

O sonorizare buna, o trupa energica cu un solist agitat si un setlist fredonat constant de cei aproape 15.000 de fani prezenti in ploaie. Nu am inteles rolul palmierilor printre proiectiile video si jocul de lumini, dar The Killers au reusit sa ne tina cu mainile in aer aproape o ora si jumatate cu melodii precum “For Reasons Unknown”, “Somebody Told Me”, “The World We Live In", "Spaceman", "Smile Like You Mean It", "Read My Mind", "Mr. Brightside", "Jenny Was a Friend of Mine", "When We Were Young”.

B'Estfest 2009 se desfasoara pana duminica, 5 iulie, la complexul Romexpo.

Foto credit: Alex Chelba si George Popescu.